Tot ce mi-am dorit vreodată
E doar o lume mai curată!
Nu priviri aruncate de sus
Spre cei cărora norocul nu le a surâs îndeajuns!
Nu umilințe celor aflați în nevoi
Nu îmbrânciri perfide-n noroi!
Dar veacul acesta nu-i de lumină!
Doar buruieni fără leac în grădină!
Otravă e mierea pe zâmbete dulci !
Puii de mierlă omorâți sunt de cuci!
Neamul acesta...e dus spre abis
Albastrul-lumina din suflete-i stins!
E greu să înțelegi cea mai divină lege?
Căci doar iubirea de aproape poate să închege
Tot ce dezbină ura, tot ce dezleagă răul
Nu îmbrățișa învrăjbirea, abisul negru, hăul!
Nu căuta să-nnăbuși un adevăr ce-i viu
Căci vei rămâne singur, cu sufletu-n pustiu!
Sunt doar o voce mută, ce am ales să strig
Tot ce nu-i bine-n lume, în ochii care plâng...
Să nu mai dați cu pietre, nu sunteți Dumnezei
N-aveți iubire-n suflet, de vindeți pe doi lei
Un neam ce-a fost de piatră, o strajă neclintită
Țărâna ce în sânge, adesea a fost sfințită!
=================================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu