Camelia Boț: Pietre prețioase

   Poezie                                  

Ochii tăi, ochii mei,
ieri, două pietre prețioase
căzute-n palmele destinului
din dantela aprinsă
a unui amurg de toamnă,
împrăștiau scântei de credință
printre frunzele arămii,
tânjind după o iubire
cum n-au mai trăit vreodată...

Azi, ei stau tăcuți,
tot în căușul destinului,
unde-și cern clipele,
risipindu-și culorile,
devenind din ce în ce mai mici,
până când însuși destinul,
plictisit de neiubirea lor,
îi va arunca în marea-n care,
până ieri, se unduiau pe valurile ei...

Ochii tăi, ochii mei,
două pietre prețioase-n
palmele destinului...

    Camelia Boț,  Camelia Boț,