Firoiu Cristina Maria: Te aștept la cafea într- o oră

   versuri                                        

În pielea ta veche, Femeie,

Tot soiul de umbre mă cheamă

Să-ți umblu timid prin idee

Să-ți fiu mai aproape de grabă...

Lăsând între ploaie și vânt

Scrisori de amor îmblânzit,

N'-aștept să te pierd prea curând 

Și-'n piept alintat să te mint...

Mai sunt două ceasuri de nori

Și-apoi, ne întindem certați,

Zăcând prin sărut amândoi

Cu gust de lalele și maci...

Și-apoi, nici o vină ciudată

Nu-și pierde văzduhul curat,

Cât timp îți mai las câte-o pată,

Tu schimbi așternutul de praf...

Cu buze găsite în chip

Ți-am stors ploi de vară odat',

Dar poate că noi n-avem timp

De gesturi cu lut deocheat...

Te-aștept la cafea, într-o oră,

Să porți între sâni ghinion,

Căci poate găsim iar prin rouă

O ploaie nebună de Om... 

Și ia-ți tocuri fine, să doară

Călcâiul ciudat de frumos,

Căci poate... prin gust de greșeală

Găsim în sărut adăpost!