Liviu Nedelcu: Vârtejuri

Oare mai curge cascada învolburată a vieții
printre stâncile prăpăstioase ale destinului?

Se desfrunzesc copacii vieții,
în toamne crepusculare,

cuvinte nefăptuite
în vârtejuri semantice,

faata morgana
la marginea deşertuiui ideatic,

nano-apocalipse
în romantice clipe 

de expansiune virotică planetară,
vârtejuri pandemice secesioniste

între viață şi moarte,
soldați ai batalioanelor albe mărşăluiesc,

"înarmați" până-n dinți cu aparatură de salvare.
Noua paradigmă:

Teroarea albă, tăcută!
Vârtejuri, cascade,
trecut imuabil al clepsidrei uitată
într-un colț de istorie!

Şî pe drept am putea parafraza:
"Dar unde sunteți cascadele
de altădată!"