poezie
Un fulg de nea
A învățat să cadă,
Fără să se lovească de pământul
Mușcat de urma pașilor noștri
grăbiți,
Să uite
De acel sărut
Prin care veșnicia ne-a promis
Și ne-a mințit
Că niciodată
Minusul nu va putea tăia egalul doi
Dintre noi ...
Și totuși,
Sângerează cifrele,
Cuvintele ...
Plâng ferestrele,
Țipă tăcerea
Și se scurg orele
Caligrafic,
Pe cruci de lemn,
Ce vor ține de cald
Amintirilor
În iernile următoare,
Când noi
Vom fi preambulul unui epilog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu