Lidia Stan: Surorile

Și la tine e iarnă

Și peste tine-a nins?
Pădure cu lumina-înghețată
Într-un zâmbet de dor necuprins

Ne-am ascuns deznădejdea
Printre lacrimi am râs
Ca o cetină pe-o creangă uscată
Tu, aceeași culoare, eu,același surâs

În veșmânt argintiu
La un joc de ruletă
Tu, conformistă și rece
Eu, prea desuetă

Când stai dreaptă-n furtună
Eu-s de viață-ndoită
Tu, de vânt mângâiată
Eu ,de îngeri păziță

Suntem două surori ,
Pe cărări troienite
Frații noștri-s doar lupii ,
Noi, cu piei ,argăsite

Și-n amurg, printre stele,
Vom avea drept răsplată
Tu, un foc de lemne
Eu, de lume uitată