Lizeta Prața: Regrete târzii

Plouă-n ianuarie, afară și în mine,

din cerul ce mai străjuiește, încă,
deasupra zilelor și nopților străine
și-a gândurilor nerostite,
ce zăbovesc în marea mea adâncă,
mai plouă, încă.
Ce calde-au fost cuvintele și lacrima,
ce-au curs în notele sonore din refren,
mi-au ars în taină inima
și am simțit lumina
cuibărită în ultimul catren,
un cald refren.
Regrete târzii așteaptă-n pragul serii
și mă trezesc din nou în amintiri,
mi-e dor de chipul tău din miezul verii,
de clipe ce s-au rupt de timp,
de-acea scânteie din priviri
rămasă doar în amintiri.
Plouă în suflet, dureri se preling,
e-un cântec al ploii ce-apune în zări,
te-aștept sub un cer unde stele se sting,
cum aș putea să te-ating,
tu nu mai răspunzi niciunei chemări,
mă plouă și-i frig.
(vol:" Gânduri cu aripi albastre")