(Album Aripi de pământ)
Nu se îmbrățișaseră zorii,
încă aveam retinele-n ceață
când zâmbetul tău ireal
îmi ațintise privirea de gheață.
Mintea mea croșeta amintiri
pe pânza de visuri
survolând adânce abisuri
ale nopților reci.
Doar un gând să rămâi ,
doar un gând că să pleci,
înghețate poteci
nu doream să le-atingi.
Mă simțeam 'nlănțuit
în cătușe și chingi
de-ale tale suflări ,
nu vroiam să le stingi...
Între diminețile tale , arzând
gândul meu se zbătea.
Hainele dezvelind trupu-ți
atârnau între ieri și podea.
În regatul de gheață
flăcări vii de aprind,
ard in zori văl de ceață,
te zăresc, te ating, te respir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu