Cami Cornea: Hrana pământului

Toporul scrijelea cu sânge
trunchiurile mestecenilor
căzuți peste mărăcini
rădăcinile au rămas scorburi goale
în care cioplea durerea
laptele tâșnea din coajă
hrănind pământul
și copiii nenăscuți
orele lor au trecut
muriseră înainte
să-și sădească semințele
doar inimile plângeau
sacrificate
un noiembrie amar
le va descompune
în capcana uitării
adormindu-le conștiința
în cutii de chibrituri.