Alice Puiu: Fără bilet de primăvară

amurg respirat de neantul arsurii
pe ecranele picurate de noapte
când orașul silabisește cioburi
dintr-o vecernie de primăvară oarbă
trotuare decupează tăceri
dintr-o carte ghemuită sub șenila istoriei
îngeri ning mâini rătăcite
peste mirarea unui urs de pluș
trenul destramă luna
pe geamul lipit de degetele plecării
mi-e teamă, bunicule !
și litere curg păpădii viscolite
pe podul ce-mparte clipa
în mitraliere și virgule de nu-mă-uita
ajungem vreodată acasă?
în textul bombelor plutește alb
visul dintr-un corcoduș
pleoape de blocuri fumegă incert
golul huruit prin molozul disperării
tunelul conjugă bezna din recele fracției
fărâme din ultimul coltuc de pâine
mâine va fi altă lume?
mama tace această poveste
și candela ierbii mă ascunde
vers dintr-o rugă de stea
în jurnalul de călătorii
nimic special
doar moarte și străzi fugind
în altă ninsoare
semnat
copilul fără bilet de primăvară