Nely Vieru: Frământări siderale

Eu te-am iubit fără cuvinte, încă

din prima clipă când te-am cunoscut
și toată colivia mea de stâncă
în colb purtat de vânt s-a prefăcut.

Simțeam plutind ființa mea în vrie
atrasă parcă de un magnetism astral,
iar inima rănită de pustie
agoniza prin universul sideral.

Eu te-am iubit cu bune și cu rele,
frumoasa mea din alta galaxie,
cu inima răpusă de durere
ai vrea acum iubirea mea să-nvie.

Eu te-am iubit fără cuvinte, încă
te mai iubesc și acum fără să vreau.
Când traversez prăpastia adâncă
să te iubesc ca să te pierd din nou nu vreau!

Eu te-am iubit cum nimeni nu te-a mai iubit
și nici n-o să te mai iubească de acum.
Eram din galaxie cel mai fericit
când am pierdut cuvintele pe drum.

Eu te iubeam cu mintea mea întreagă,
în necuvinte te iubeam, doar prin sărut.
Nimeni nu va putea să înțeleagă
Cât te iubesc acum când m-ai pierdut.

Eu te iubeam și încă te iubesc,
dar pentru mine ești o amintire vie.
Te voi iubi atât de pământesc
și cât putea-voi scrie poezie !