Petruța Niță: Psalmul mâinilor

===============================
oare să-mi fie iubirea

templul din uterul universului
pe care-l împodobeşti cu flori de mirt?
...peste coapse îngenunchiate
sufletul tău abia şoptit mi-ar respira
cu îngeri peste umeri
.
să-ţi fie oare trupul meu
scutecul care sărută soarele?
...de ţi-ai aşeza mănuşa visului
peste sânii cuibăriţi în psalmul mâinilor
mi-ai cunoaşte libertatea pielii
cu care te măsor în inimă
.
oare să-ţi fie sărutul
ambrozia ce-mi curge prin sânge
şi-n albul osului şi-n albul ochiului?
...te-ai aşeza sub umbra tristei sălcii
privind spre fluviul în care curg
dimineţile mele
.
să-mi fii tu oare... să-ţi mai fiu
aburul pâinii din târziu?

================================