Macul mândru ce-a învins
Mii de spice aurite,
Pare-un foc ce s-a aprins
Prin puteri nebănuite.
Flori din sânge de martir,
În rochiță porfirie,
Se așază fir cu fir
Ca o mantie, pe glie.
Cu petale rubinii
Și văpăi învolburate,
Macul țese pe câmpii
Un covor de nestemate.
Și sub cerul de cleștar,
În văzduhul plin de soare,
Mă așteaptă la hotar
Cu o caldă-mbrățișare.
Floare fără de parfum,
Care faci din lan grădină,
Când mi-apari vara în drum
Îmi așterni pe chip lumină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu