Gheorghe Apetroae: Se îmbracă -n îngeri liliecii

Spre-a re-nflori-n stibin azi cerul firii tale,
adusă-i ploaia -n ropot în cuvânt de linişti
pe zări, a-mpăduri cu ea colinele crisale
și umbra razei pure din jumătăți stelare…
*
Din duhul ei se hăruiesc iubiri în Parce- râuri
de flăcări celestine, lilieci bătuți în roz-marin
cu lacrimi alabastre vii pe zări crisoberile,
să-și piardă din miresmă în nobilul destin...
*
Ieri candele, azi astre-n luminişuri clare…
Din firea lor se-aprind icoane, în lilla liliecii
re-mbracă-n re-nflorire îngeri serii duhuri,
misterele -n syringii cu doruri minerale...
*
Și azi mai plâng în fire reci, să-nmiresmeze
iar râna bolții îngeri-lilieci, sălbăticind cyanic,
și-n ei și-n al tău vis, pe lunci cu filomele,
cu astrele în cârd, polog, în umeziri la glezne!
*
Își trec prin asfințiri cu ploile în ropot, stele,
cu sânge de fecioară, îmbălsămând petale,
cu clipe fața șiroind-o, spre a-și spori lumina vie
amurgu-nzăpezit cu lilieci, în straie isabele…