Viorel Birtu Piraianu: Amurg

apune o lume
seacă și timpul rămas
încet-încet, la pas
gândul se frânge
în lacrimi e sânge
nu ajunge să stingă durerea amară
în suflet o rană pe trup o povară
se închide o ușă
se deschid amintiri
se strecoară și anii prin porțile sorții
mă strigă destinul mă înțeapă și spinii
pe frunte coroană
în suflet o rană
mai cântă un fluier
pe drumuri de fier
se strecoară noaptea pe creste de munte
ce să cer, ce să sper
pe ziduri coboară agonic amurgul