Viorel Boldiș: Întreabă-mă de ce te iubesc

M-ai întrebat odată de ce te iubesc
şi nu ți-am spus că-mi ești precum zorii abia mijiți peste umbrele nopții...
şi nu ți-am spus că-mi pâlpâi ca licărirea lacrimii în ochii strălucind de fericire...
şi nu ți-am spus că mi-ești verdele primăverii și încrisparea toamnei din frunze...
şi nu ți-am spus că mi-ești când nimeni nu-mi este, că-mi dai ce nimeni nu-mi dă, că-mi iei ce nimeni nu-mi ia...
Tu mută-te la capătul cerului și eu cerul îl voi lua în căușul palmelor,
Tu fugi în departea cea mai departe și eu depărtarea mi-o voi fuma ca pe ultimul tău heets...
Mai întreabă-mă de ce te iubesc și eu iar nu-ți voi spune...