Când muguri îmi răsar, în piept, de dor,
Și-n păr cu degetele-mi rătăcești
Stârnind al irișilor pur izvor,
Atunci, o primăvară tu îmi ești
Îmi înflorești pe gene păpădii
Ce-n păr au străns tot soarele de mai,
Din roi de fluturi albi, de prin câmpii,
Mi-așezi pe trupul fraget, dulce strai.
Tu îmi pictezi obrajii-n răsărit
Cu fir de soare împletit în opt
Și buzelor, ce-n taină-au suferit
Le potrivești aromă de măr copt.
Pe pleoape-mi sufli colb de mărgărit,
Cicoarea mi-o așezi în dragi priviri,
Tu, Primăvară, dor nemărginit,
Îmi crești în suflet flori de amintiri.
Îmi torni în vene roua de cristal
Ce-a poposit în cupe de zorea,
Mă învelești cu cerul de opal
Și îmi primăvărești la tâmpla grea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu