Marin Rada: Cu fire de iarbă...

Vine o vreme
în care îți voi scrie
cu fire de iarbă,
în fiecare zi,
câte un cuvânt
nenăscut...

Tot ce ți-am scris
până acum
are gust de cenușă,
are miros de pământ,

Unele cuvinte
știu să le rostească
doar păsările
când se întorc
pe la cuiburile lor,
primăvara, înapoi,
poezia pe care ele o cântă
are tristețea și ecoul
în noi...

Mai bine
îți voi scrie
cu fire de iarbă
până când, sub zăpadă,
și cuvintele vor albi,
tu vei fi atât de departe
că nimic din toate acestea
nu vei găsi...

Poate îmi vei scrie
cu aceeași credință
și mai departe
și nu vei mai aștepta
desigur, răspuns
peste moarte...