George Sangortya: Pietre

Casc demonice ferestre
întunericul
mă-apasă așa de greu
prin vene, îmi umblă vinul
băut cu sete
orele cu greu mă mai privesc
Și ce aș mai putea face să calc încet
dacă nu ,pe pietre
să simnt fiecare adiere a nopții
lupi ai tăcerii, ce parcă mușcă
din mine
Încerc...
să-mi întorc privirea
s-au că nu am să mai prind trenul
Iar fiecare mișcare
sub talpa prăfuită
Sunt doar ele..
pietrele
ce își cer tributul, din sângele meu
și gândul bătut într-o piatră
pe soclul nesfârșitei iubiri
De unde eu, poate am să zăresc
un ultim soare
ce încălzește acele, pietre

Manovelthura / București 2022