și fără echivoc,
de mâine nu mai beau cafea,
renunț să mă mai chemi la abureli,
la tainice culcușuri de pisică,
la gingașa chemare mieunată,
de-aceea,
te implor
invită-mă la ceai,
- din flori nemaivăzute -
la ceai fierbinte cu sclipiri de cer
să-mi risipesc înalt iubiri de-o vară,
încă odată în secunda lumii
până ce noaptea va umbri lumina toată.
Și totuși,
dacă vrei,
- în seara amurgită -
să mai lungim tăcerea,
privește-mă discret într-o oglindă
și-o să cuprinzi
întregii munți cu tâmple argintate -
acelas eu,
puțin trecut de pubertate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu