Alice Puiu: Tatuajul unei constelații binare

straturi dintr-un alfabet indecis
mâini din inerția brumei
fum decojit pe conturul melcilor sonori
presupunere ridată
mă strecor dincolo de ceara-n surâs de arlechini
iluzii dezlipite de pe afișul cu anotimpuri orfane
cineva sfarmă cafeniul înserat
ziduri printre coji de greieri
păsări din cioburi de lumină
arbori decupează târziul asimetric
cețuri pudrate cu frunze indecise,
între parantezele memoriei
sunt încă copii și duminici
gutui respirând translucid seara din cerneală
ferestre care zboară printre îngeri
pe trepte de candelă inima ta de sărbătoare,
aprind murmurul ghilimelelor în odaie
în colțuri de text chipuri dizolvate-n pătrate de cer
un iluzionist sub jobenul oglinzii
pe pragul emoției ceasornicarul șoptește ciulini
și dealuri prinse-n păianjeni de litere
cineva taie cratima zorilor
între maluri golul scrie întomnat
fluturi din rănile nostalgiei
*
pe mâna unui cerșetor de vise
un tatuaj dintr-o constelație binară