Daniel Corbu: Noi vești despre pasărea oarbă DALI

Motto:

Primiţi-l cum se cuvine
pe călătorul străin, poate
că el poartă semnul!

Nu mă mai recunoşti poartă a liniştii
în zadar paşii mei bat dalele jur împrejur!
Bezna trece de pe o stradă pe alta deopotrivă
murdărindu-le
şi iată-mă oprit la jumătatea drumului
precum mâna lui Avraam la uciderea fiului.
Unde să mă mai răsfrâng
dacă şi întâmplările trecute mint?
Suflete aruncat în trup ca regele
într-un umbros sarcofag
la ora când viermele părăsea mărul putred al
stăpânirii de sine
ţi-am cumpărat încă un CD cu hârşâit de
valuri cu gândul secret să te scap de ziduri
de arlechini mahorcă de creneluri şi de balul
de steaguri de făcătura ce-şi trăieşte clipa de glorie.
NU MĂ MAI PRIMEŞTI POARTĂ A LINIŞTII!
A plecat şi Lenor cea frumoasă precum
grădina Ghetsemani la vreme de rugă
s-a risipit şi măreţia găleţilor cu rouă.
Dar astăzi rătăcind prin frigul altor priviri
m-am întâlnit cu pasărea oarbă Dali şi iar m-am întrebat:
CE FEL DE PASĂRE
E ACEASTA CU ARIPILE ÎNLĂUNTRU ŞI
CU MORMÂNTUL PE UMERI CE FEL DE PASĂRE E ACEST ZEU INFORM
PĂGUBITOR DE LIMITE?
Şi pe când cele şase întrebări mi se înghesuiau
la lucarne
ea mă opri înainte de primul cuvânt şi spuse:
Prea multe întrebări pentru cel singur
nimeni nu poate corecta şpalturile greşitei tale vieţi
totul e clinic până şi risipirea
lungă lista proscrişilor frumoasă piramida de capete!
Daniel CORBU