Lasă-ți iarna ta în urmă,
chiar de-ar fi să vremuiască,
fii alături de castanii
ce or sta să înflorească!
Lasă doliul ce te curmă
și miroase-n schimb, o floare,
că-ți aduce-o bucurie
ce nu piere în vâltoare!
Lasă-ți inima să geamă,
când cuprinsă-i de durere
și în brațe ia cireșii,
dacă vrei o mângâiere!
Lasă-ți lacrima să curgă,
dacă simți în piept o jale
și nu te lăsa învinsă
de-acei spini ce-ți ies în cale!
Lasă-ți visul să rodească,
zboară numai cu-o aripă,
iarbă nouă să se nască,
ceas de ceas, clipă de clipă!
Fă-ți un templu din lumină,
nu trăi prea mult în umbră,
chiar de-ar fi să vremuiască,
lasă-ți iarna ta în urmă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu