O abordez repede să nu mă ia înainte:
”Imensitatea ta,
am un atu culinar benefic pentru ce dorești să scriu...!”
Mai neobișnuită ca oricând muza mă ia tare de tot:
”Mă abordezi la cacealma ca la poker
cu tot felul de legume ca substrat în poezie?
Dacă aș veni la tine pe cont individual
doar ca un anumit produs din ”ghiveciul” tău
și nu ca gustul de pe urmă al acestuia,
ce-ți voi fi atunci eu ție?
Doar pretext de polemică în poezie!
Mă întrebi dacă m-am ivit ca usturoiul sau ca sarea?
Nu mă divizez doar în aceste bunătăți
ci prin toate
ca ”ghiveciul” tău să poată fi numit poezie...!”
Decizie
judecata de apoi?
Pentru oameni?
Nu spun că nu poate face asta pentru omenire,
însă se poate spune că activitatea regulată
și ordonată
a furnicilor în mușuroi,
amână judecata de apoi …
Când fiecare furnică
nu merge în stânga sau în dreapta
de capul ei
fără să ducă/aducă provizii pentru suratele ei
în această unită colectivitate,
fie că sunt zece,
nouă mii,
ori milioane de furnici într-un mușuroi.
Dicționarul de neologisme
poate fi constituit după
modul lor de iubire, ordine și unitate
fără suspiciunea că una dintre ele
uneltește ceva nepermis asupra cuiva...!
În acest sens
cum ai putea să separi o furnică de alta
fie și printr-o simplă virgulă?
Dacă nu e așa,
putem spune la fel de oameni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu