Vasile Ionac: Focul sacru

(Poetului Costel Stancu)
Focul sacru ce coboară-n beci
ne închide zarea la fereastră.
prin el s-ascut și săbiile în teci,
de nu simțim când ni se fur-o coastă.
focul sacru, cel de sub cazan,
ce distilează în esență prune,
este rezumatul unui an
trăit în promisiuni și în minciune.
focul sacru trebuie vorbit
în murmuratul unui jar de lemne,
pe când s-aude toaca de la schit
prevestind a rugăciuni să-ndemne.
focul sacru nu se stinge-n veci;
se mai amână, poate-ntr-o uitare,
când mahmureala umblă pe poteci
precum sinusoida-n întâmplare.
la focul sacru lesne-om încălzi
patimi vechi, chiar din fierturi de mere,
dar pe femeie, de ne-a aminti,
o vom căta la broască, când e cheie.
14 octobăr 2022, Căpâlna