Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Emilian Marcu: poeme

poeme - poeme - poeme - poeme - poeme - poeme - poeme - poeme - poeme - poeme - poeme - poeme -
Fotografia de profil a lui Emilian Marcu, Este posibil ca imaginea să conţină: Emilian Marcu, ochelari de vedere
Surpări de gând sub limpede-mplinire
Se-aud curgând din trupul cald de zi
Mustul privirii lacrimă-n tocire
Chingi de răşină-n zodii va-mplini.
În raza blândă lunecând din faguri
În trup de ceară va-nflori uşor
Cum înfloreşte-n taină apa-n steaguri
Că rănile-n surpare-n săbii dor.
Surpări de gând, nisip în disperare
Pe-ntinsa plajă pare-un tainic ceas.
Mustul privirii-n chingi pe-ntinsa mare
E zaţul cald ce-n ceşti a mai rămas.
Pe-ntinsa plajă-n ornice-n surpare
Nisipul clipei de-nţelesuri doare.
Joi, 12 octombrie, 2006
                                                                               *
           Da, norii deşi deasupra, norii deşi
                Mă-mbracă tandru-n clipa de răcoare
          Ce norduri-n surpare-ai să aprinzi
          Cu trupu-ţi de zăpadă şi-nserare?
      Ce răni dau semn ecourilor reci
             Când trupul florii rug e sub câmpie?
       Se-aprinde roua pe-nverzite teci
      Tăişul cald mai poate să ne ţie?
            Da, norii deşi deasupra peste crâng
          În haina lor mă-mbracă a surpare,
              Uitate ploi sub pleoape se tot strâng,
                 Vertebra-n chingi de ceară-i lumânare.
                De, norii deşi deasupra, nori de ceaţă
              Cu trupu-ţi de zăpadă greu se-nvaţă.
Vineri, 13 octombrie, 2006
*
Vom fi fiind aproape-ntr-o zi de toamnă mută
Când ierburile arse s-or trage sub poteci
Cea mai frumoasă floare de ochi necunoscută
Parfumul cel mai tandru pe ninse braţe reci.
Surpări de clavecine se vor simţi sub frunze,
Damnaţi vom fi-n durere sub brume de cleştar.
Tăcerile-n octave se vor topi pe buze
Cum se topeşte timpul răpus de calendar.
Vom fi fiind aproape-ntr-o dimineaţă pură
Ca la-nceputul lumii, stăpâni pe galaxii,
Urma sărutului de-odată ne va-nflori pe gură;
Ce patimă iubito ne-nchide-n colivii?
Şi ninşi de brume groase în toamna asta mută
Vom bea din cupe ambră şi lacrimi de cucută.
Luni, 29 septembrie, 1997
*

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10