Cu stol de chipuri cea din umbră așteaptă speră descântă
vrăjește visează privește-n fântâni sorți în amiază,
cerne clipe, spune povești nesfârșite
o mie și una... se întreabă în gând:
„Unde ninsori prin mine sunt
cei ce-n oglinzi se ascund?”
Nici măcar o urmă adiere ecou miros...
doar vagi amintiri prin tine fior pătrund arar;
cuvinte să-l nască nu sunt,
uitării răsare din tot mai adânc
izvorul din care venim singuri neștiutori
rătăcitori pe-o margine de lume
a fiecăruia și a nimănui
în tiparele celei din umbră
9 oct. 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu