Din Cetatea Oradea un poem!
Lut fără ardere de Daniel Dăian,
,, o altă identitate"
apa asta nu a învățat să devină groapă
pentru plămânul nostru
nici culoare să ne ierte
nu avem
pentru plămânul nostru
nici culoare să ne ierte
nu avem
ceea ce pare a fi
nu există decât în ecou
aruncat dintr-un fel de gură
de mică putere
care nu-și mai amintește
cum să se bucure
nu există decât în ecou
aruncat dintr-un fel de gură
de mică putere
care nu-și mai amintește
cum să se bucure
și de peste tot scade
rătăcita lungime a lumii
rătăcita lungime a lumii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu