ianuarie: încet, încet măștile bucuriei dispar. în locul orașului rămâne un acvariu imens cu oameni și câini
februarie: cineva a desenat o inimă pe un perete negru. m-am întors să-mi fac o fotografie de parcă în spatele meu ar fi plutit o lebădă
martie: drumul târâie o umbră peste pietre. gândul meu o strigă
aprilie: au înflorit merii. pe scoarța crăpată s-a întărit o lacrimă de rășină
mai: mut hainele groase dintr-un șifonier în altul. locul gol se umple de lumină. corpul meu e partea întunecată
iunie: mirosul teiului trece ca un glonț prin pieptul meu
iulie: mă uit printre poezii. aerul sărat adâncește marea din mijlocul dunelor de nisip
august: caut umbra ca pe un limbaj al supraviețuirii
septembrie: zile zgomotoase. diminețile miros a începuturi de poveste. continui să rămân mirată în fața lumii
octombrie: orizontul tremură de sunete înalte. chiar dacă totul pare o învârtire în cerc până la final se va găsi o cale
noiembrie: lumea nu mai are greutate. doar oamenii au. de aceea se scufundă încet în timp ce frunzele devin o forță
decembrie: mă întorc mai des în inima mea și aș vrea să-i găsesc pe toți acolo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu