(4)
Nu pentru că sînt singuri au pierdut amprenta identității, ci faptul că au dobîndit o identitate fluidă a dus la accentuarea anxietății.
Ceea ce au nevoie oamenii nu are de a face cu sindromul singurătății, ci cu IDENTITATEA.
Secolul XX a însemnat pentru omenire disoluția eului. Boala secolului XXI este depresia.
"Cine sînt eu?", întreabă Frankenstein (interpretat de Robert de Niro), întrebarea lui e dilema tuturor.
Cine mai sînt eu? - se poate întreba oricine în momentele de singurătate.
Din punctul acesta de vedere, ar trebui să se decreteze dreptul la singurătate.
Introspecția și simțul bun al evitării însingurării ar putea genera o detentă identitară.
Un divorț înseamnă, de fapt, cam trei divorțuri. Ba chiar patru.
Pe lîngă divorțul în sine, care reprezintă o epidemie MORALĂ a secolului XX și a secolului XXI, în același timp are loc și divorțul de rude, care se plasează de o parte sau de alta, apoi divorțul de prieteni, care și ei se plasează de o parte sau alta.
Cea mai gravă formă de divorț a… divorțului este cea legată de adevăr.
Unul sau ambii exparteneri se depărtează semnificativ de adevăr.
Mai este o formă de divorț care se manifestă o dată cu… divorțul. Coreligionarii (din bisericile pocăiților) nu știu cum să reacționeze față de situația ‘inedită’, așa că preferă să stea la distanță de divorțați. Și, desigur, să-i bîrfească.
S-ar putea ca unii să creadă că limbuția va fi răsplătită în Împărăția cerurilor…
Din punct de vedere teologic, singurul care contează, plasarea în apropierea adevărului este mult mai importantă decît proximitatea umană.
Gîndirea logică a soției lui Iov apare în contradicție cu gîndirea TEOLOGICĂ a lui Iov.
Singurătatea e de temut doar atunci cînd ne îndepărtează de adevăr.
În rest, avem nevoie de singurătate pentru a ne exersa discernămîntul decizional.
Cît și pentru a ne focaliza asupra unui subiect, a scrie poezii, a compune muzică.
Și a scrie (mini)eseuri precum acesta.
(6)
(6)
Există mai multe cuvinte care se înrudesc cu conceptul de singurătate.
Însingurare.
Folosesc conceptul de singurătate cu ambivalenţă – singurătatea nu e neapărat ceva rău. Dar însingurarea este.
(S-ar putea ca unii să folosească cele două concepte în mod invers.)
Singurătatea ține de natura umană. Însingurarea e rezultatul naturii umane căzute, dar poate fi evitată prin echilibru psihic și mai ales SPIRITUAL.
Oricine are nevoie de singurătate. Nimeni nu ar trebui însă să se însingureze.
Dacă singurătatea o percepem ca o formă de antiproximitate, însingurarea aduce cu sine anxietatea nu numai în singurătate, ci și în mijlocul oamenilor.
Solitudine.
„Solitudinea este alegerea de a sta singur, fără să te simți singur. În acest caz, ai ajuns la un pact tacit cu tine, în care te-ai afundat în interiorul tău pentru a-ți îmbrățișa stări, puteri și neputințe, fără a forța lucrurile. Te aduci pe tine mai aproape și te privești cu sinceritate. Te hrănești cu energie și crești. Mai mult decât atât, solitudinea este și alegerea de a rămâne centrat în tine, fiind în același timp și cu oameni aproape, cerând ajutorul atunci când e cazul și îndepărtându-te atunci când nu mai ai ce căuta într-un loc.
Atunci când tu însuți îți ești o companie minunată, experimentezi cu ușurință solitudinea. Atunci când vrei să amâni întâlnirea cu tine sau nu-ți place compania ta, ești în singurătate.”
Solitudinea este ştiinţa şi arta singurătăţii.
Anxietate
„Anxietatea este o emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare interioară, adesea acompaniată de comportament nervos precum a păși înapoi sau înainte, tulburări somatice și ruminația. Este vorba de emoții subiective neplăcute de spaimă față de evenimente anticipate, precum simțământul morții iminente. Anxietatea nu este același lucru cu frica, care este un răspuns la o amenințare reală sau percepută, întrucât anxietatea implică așteptarea unei amenințări viitoare. Anxietatea este un simțământ de neliniște și îngrijorare, care este de obicei generalizată ca o suprareacție la o situație care văzută doar în mod subiectiv ca amenințătoare. […]
Există diferite tipuri de anxietate. Anxietatea existențială poate avea loc când o persoană se confruntă cu angoasă, o criză existențială sau simțăminte nihiliste. Oamenii se pot confrunta de asemenea cu anxietate matematică, anxietate somatică, anxietate de performanță. Anxietatea socială și anxietatea legată de străini este cauzată atunci când oamenii sunt anxioși când sunt printre străini sau alți oameni în general.”
Nu există singurătate în afara dimensiunilor corporale.
Orice singurătate e şi a corpului, nu doar a psihicului-
Depresie
Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile cardiovasculare.
Declaraţia zilei
Nu singurătatea trebuie să o evităm, ci patologiile ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu