Dumitru Ichim‎ : Străina

locuia în mine.
Unde-ar putea locui o străină
decât într-un străin?
De-ar fi să trăiască
în aerul curat din grădină
ar fi o ceapă
ce se îmbracă în rochii de crin.

Într-o zi în ziar,

fără să știu,

a postat un anunț,

la rubrica despre javre pierdute

și convenabile nunți,

cu litera minimă:

''Închiriez patru camere goale.

Telefonați seara

și-ntrebați de Inimă,

sau Inimioara.''

De aici a-nceput
drum de necaz fără vină,
și mesageria telefonului plină:
- Camerele tale nu au ferești
de n-a locuit înainte
nicio femeie să o iubești?
- Nu, niciodată,
ci doar o străină
cu fantezie de morse
dactilografiată-n
peretele meu.

- Dar nici Dumnezeu,

după ce și-ar fi aprins

felinarul, steaua și fragul

nu ți-a trecut pragul

singurătăților să depănați mosorul?

- Nu, că Preabunul

locuiește în cuib cu lăstunul,

dar sub pat

are ascuns-o lădiță

cu moșteniri, ipoteci, testamente

toarse în buchi de peniță,

iar din ceară - smochina

pecete.

- Deci ai o străină,
stăpână pe-a ta străinie,
ca pe-un iaz
vârful de munte, înaltul,
dar unde îți este odaia
de somn și trezvie?

- Mereu sunt în altul,

niciodată în mine -

șlefuitor

de cârlige, zăvoare, lăcată.

Odată

într-un salon m-am întâlnit

cu îngerul meu păzitor.

În loc de aripă albă,

aruncase pe el un halat

și l-am auzit

șușotind cu surorile-n șoapte

ca o noapte

ce-și adoarme o rază

pe coapse de oale:

- Străinul a fost atacat

de cea cu anunțu-n ziare

că-nchiriază

patru camere goale.

Dumitru Ichim‎