Melánia Briciu Atanasiu. Ostila epistolă

Naso
fiecare are un mal de care se îndepărtează
uneori mai adânc alteori mai înalt
peștilor tăcuți nu le vor crește aripi
nici algele nu vor avea rădăcini
smulse vor fi mereu din nisipuri străine
dintre toate stihiile niciodată nu alegem uraganul
care răscolește în noi mai puțin

tiparul nostru este același doar
retușările sunt prea bruște
ori de câte ori împrumutăm un cal troian
și-l vârâm creduli în cetate

Naso
dacii de azi nu se mai delectează cu moartea
se chinuiesc voluptos cu viața
masochiștii

Melánia Briciu Atanasiu