George Sangortya‎ : Îmi plac femeile cu părul lung

Îmi plac femeile cu părul lung
O ceașcă cu cafea
Tabloul , mă așteaptă să te aștern
Tu stai pe canapea, în costumul evei
Radioul merge în surdină
Trupul lor
Și al tău
Îmi cutremură privirea
Am pensula în mână
Pe pânza de păianjen
,eu te-am desenat

*

Îmi plac femeile cu părul lung
Goală
În cameră te văd
Șevaletul mă vrea îmbrățișat cu tine
Dar ,l-am rugat pe creatorul din mine
Să-mi de-a voie
, să îți pun colierul la gât
Apoi ,ti-ai aruncat privirea
către mine
Cu voalul alb transparent
Îți admir formele
Sânii tăi....
Aceași tu
, pe care o știu din tinerețe

*

Îmi plac femeile cu părul lung
La fel cum ești și tu
Alaltăieri
Când stăteai la masa și ai băut un vin
Pe care eu
, l-am făcut cu truda singurătății
Trăgeam cu ochiul
Tu erai, imortalizată pe tablou
cu rama de argint
, pe care eu am topito
Ca să dai bine la muzeu
În timp ce lumea te fotografiază

*

Îmi plac femeile cu părul lung
Ciocolată caldă în contrast
,am băut cu tine
Am pictat chipul tău
Mi-ai dat ,din sângele tău să pictez cu el și ce-a mai rămas
Esență de parfum
Un sărut ti-am furat
Atâta tot
Și am spus să stai
,nemișcată cu privirea ta de zeiță
O pată de culoare
E părul tău roșcat
, în armonie cu dansul macilor

George Sangortya‎ 

Bucuresti 2020