Atila Racz: Odihnă

Sunt tot mai obosit
Duminica
Parcă si pereții
Parcă si obloanele vechi
Și tabla de pe casă
Și ziua ațipită pe garduri
Culoarea frunzelor
Muntele
Toate par obosite
În ziua de odihnă
Și cui nu-i place
Să bea un pahar cu vin
Sub umbrar
Cui nu-i place să vină
Femeia visată
Să pună pe masă scorușe
Câteva flori de liliac
Iar când mișcă în jur
Să i se vadă puțin din șolduri
Puțin puțin din sâni
Lumina să-i treacă prin rochie
Puțin deasupra genunchilor
Și părul ca un râu negru
Sălbatic
Să-i curgă până pe brâu
Acum în ziua de odihnă
Când bate spre înserare
Și cântecul mierlei
Trece prin frunzișuri
Ca țârâitul ploilor
Acum când mâna ta
Mi se lasă pe umăr
Ca o binecuvântare.