îmi peticesc inima printre aburi de alcool
un dulău îmi latră în suflet și mușcă din carne
privesc veranda
copilăria se sparge ca un balon de săpun
în fiecare particulă de apă
cer parfumul pe care adormeam privind stele
și tac
împing în inimă o mână de ace
durerea a dispărut la primul sărut
când degetele dansau pe coaste și coapse
privesc leagănul
acolo aș fi aruncat în vânt toate speranțele
pe lemnul cioplit de ploaie
văd tăcerea devenind întuneric
și tac
și fluieră în inimă numai un crivăț
se pornesc din creier primii fulgi pipăind oase
privesc soba
în focul ăla îmi ascundeam spaimele
acum ascund fricile în mii de fugi
peste nori se stinge soarele
și tac
cu mâinile în buzunare
mă plimb prin muzeul ăsta devenit eu
privesc spre mine
în ruinele astea văd bucăți sfărâmate de zeu
ascult haotic doar valurile spărgând fericirea
închid ochii las respirația ca un vibrato
și plâng
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu