Tiberiu - Ionuț Balan:***

alung pasărea asta ce-mi tot înnebunește spiritul
o trimit spre alte inimi în care și-ar putea face cuib
dar n-o pot trimite niciodată prea departe
cînd mi se face dor
o iau pe umeri și uit
apoi îmi cresc și mie aripi deodată
mă-mpunge cu ciocul și-mi spune mut „hai”
mă ridică deasupra străzilor înghesuite
închid ochii deasupra orașelor mari
și cînd mi se face prea teamă
mă duce acasă
m-aruncă pe prag și adorm că-i tîrziu
și cînd mă trezesc e plecată de zile
c-o mînă o chem
cu o alta o scriu