Amalia Achard: Noapte

Ziua pleacă spre seară
şi-ndrumată de dorinţe tăinuite
se lasă condusă pe calea imposibilului.
Cerul supraveghează conjugările timpului
şi-mi lasă-n grijă îmbobocirea stelelor.
O ceaţă vine să-şi suspende trupul mătăhălos
peste dezordinea gândurilor încâlcite
printre visuri şi-n implozia nopţii
pleoapele încătuşate de-un somn insistent
se încurcă-n adunarea
stelelor înflorite.