Daniela Mancaș Balaiita: Cântecul toamnei

Mi-e sufletul foșnet, culoare și cânt
În păr mi se joacă al serii vânt.
Privesc iarăși frunzele întruna căzând
Și toamna o simt în mine valsând!

Noian de culori se aștern pe pământ
Împodobindul în feeric veșmânt!
Cad frunze, tot cad, în jur mi le strâng
Și cântecul toamnei răsună prelung.

Potop de arămiu înainte și-napoi
Și gândul îmi fuge iarăși la noi.
Clipe frumoase mi-aș dori să avem
Ca eu să le adun în al toamnei poem.