Alexandru Sebastian :***

Peste tot se lasă liniștea peste tot ce a crăpat Dumnezeu în acesta noapte nimic nu a mai întors haosul din drum nici măcar tu un poet jucat la loto odată erai soare cu natură uscată acum e frig și poluarea sonică dârdâie in copaci din cauza ta sau rupt pereții lunii la cutremur Doamne de când nu mai înjurăm suntem loviți ca niște vite sacrificate ochii și venele noastre nu mai suportă se sparg precum bibelourile de Crăciun pe care ți le dăruiești singur in urma ta rămâne o lume pierduta-n deplasare ce numără bezmetic plopii furați din memorie scoți din priză și spălați pe creier cu spirt oțet bicarbonat și apă rece sunt mulți se lasă frig in celulă sticlele de alcool au intrat în comă