Ileana Vladușel: Două palme

Am văzut într-o zi două palme muncite.
Parcă erau palmele mântuitorului. Răstignite
Pe crucea trudei de zi cu zi ,
Se frângeau și se transformau în pâine pentru copii.
Prinse în cuiele nesiguranței
Erau bătătorite de griji și arse de flacăra viselor fără speranțe.
Am privit mai atentă și am observat
Că erau mâinile unei mame ce-a sângerat
În mii și mii de mângâieri
Și am mai văzut că din ele creșteau flori.
Umbre bătătorite de griji,
Am văzut într-o zi două cruci
Prinse cu piroane ascuțite
De trupul unei mame neodihnite.
Curate, murmurau într-o rugăciune,
Numele pruncului în timp ce-l pregătea pentru lume.
Am văzut într-o zi două palme. Stăteau,
Altar luminând sufletul pruncilor și ardeau.
Se transformau în cenușă și încălzeau
Pasul lor neștiutor prin lume și se stingeau în cele din urmă,
Uitate și transformate în țărână.
Cu ochiul meu nevăzător
Am văzut într-o zi două palme răstignite într-un dor.
Curgeau din ele însângerate
Fragmente din visele aruncate
Din inima unei mame crucificate pe crucea acestei vieți. Nevindecate,
Palmele acestea muncite,
Secerau grijile pruncilor și le semănau în suflete vise.
........................................................
Și-am înțeles poate, prea târziu,
Că din visele palmelor însângerate a înflorit visul meu. Viu,
Doar pentru că două palme crucificate,
Mi-au legănat mie zilele ca să cresc și să zbor cât mai departe....