ai plecat să cânți în corul de îngeri
drumurile noastre sunt astăzi pustii
nu e lună pe cer, nu e soare pe mare
cuvântul plânge pe drumuri târzii
ce întuneric, în mine, în jur
de unde vin și unde curg doar ape zbuciumate
mai trec în zbor râzleț
șir lung de vise sfărâmate
cuvintele mi-au dispărut pe rând
cui azi să cânt balade într-o noapte
frumoasa mea cu ochi căprui
tu ai plecat la cer în cor de șoapte
locuiesc acum, cu mine, cu timpul și moartea
cad umbre în ape adânci și te plâng
te așteaptă nesfârșitul
eu am rămas aici, să cânt la lăută, sfârșitul
cresc imagini himeric pe cer
ce să cer, ce să sper
pașii se scurg în biserici de suflet
în dansul înserării pe-o cruce
aș pleca, dar cum pot să zbor
cu aripi arse de-al meu dor
mi-e sufletul zbucium etern
și durerea mi-e soartă în infern
legat de țărm
nu plâng, nu gem și nu blestem
sunt doar o umbră sau o rană
prin care mă încheg în noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu