prin porii pielii
respiram pace
aveam o umbrelă albă
decupată de țipătul subțire
al acelui pescăruş rătăcit
un mers fastuos îmi îmbrăca gleznele
şi naufragii imense mi se cuibăreau în piept
langa inimă
sub lumina soarelui
călătoriile mele se loveau de alt țărm
eram acasă
cu mine
îmi aranjam scoicile
numărandu-le ca pe nişte mătănii
iar aşteptările stăteau cuminți
pana ce ziua se liniştea şi
se aşeza
în genunchi
fără efort
am reuşit să inventez
un măr verde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu