Furtună a iernii, dulce făptură
Pășești pe memorii greu încercate,
Clipe străpunse în vis de lumină
Îmi ești și mă smulgi din mări agitate.
Vers de iubire ce poarta-mi deschide,
Sărut ce zdrobește lacăt de foc
Gheață topită ce-n râu mă divide
Tu-mi ești și adânc și zbor la un loc.
Cărare ce urcă în trepte curbate
Urmând un crâmpei de cârpă-asudată,
Mi-e sufletul gol într-un loc cu de toate
Iar brațele mele în genunchi te așteaptă.
Te aștept ființă dragă să mă chemi în ecou
Să mă strigi cu un nume ce încă nu-l am,
Să-mi pășești încăperea și-ntunericul greu
Să dispară in schimbul sarutului-dar.
Colină de brațe adâncită in munte,
Pășune de maci în roșu de foc,
Ecoul unui vis de strigăte mute...
Ești toată dorința de viață ce vreau să întorc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu