Maria Dobrescu:***

versuri* versuri8 versuri* versuri* versuri* versuri* versuri* versuri* versuri* versuri* versuri

      ***

camera de sticlă

întoarsă spre trecut
mă înăbuşă
azi
am văzut multe femei cu aripi
scriau cu cerneală albă
mesaje SOS
pentru iubiţii lor
fără picioare

***

un urcuş fără capăt
un vis necunoscut
zile de război
un tren plecat
sunt doar frunză
niciodată fruct
un miros amărui
dă buzna pe fereastră
în orice aşteptare există un doliu

***

prizonieri în prea mult spaţiu
transparenţa ne înghite
destinul se împarte
la doi
tu eşti somnul
eu pământul tău