Au scãpat fulgii din închisoare,
Din Turnul de Fildeş al Iernii,
Unghiile-şi rod norii de supãrare,
Mâinile-şi frâng, pe la vecernii.
Hainele negre şi le destramã,
Tropãie, şuierã, cu buze groase,
Umplu pãmântul de mare larmã,
Spulberã totul, drumuri şi case.
Flori îngheţate rãsar pe la geamuri
Fulgii dau muguri-albe mirãri
În ochi de copii şi pe ramuri.
Foşnesc pretutindeni şoapte, cântãri.
Un moale ghem al basmelor strãbune
Pe lângã gura sobei se deşirã,
Cu un tãciune şi-un cărbune.
Pe geam, mãrgãritare se înşirã...
Norii bãtrâni se-nchinã în zadar,
Cãci ninge întruna în si bemol,
Se scrie a iernii poveste iar
Şi Turnul de Fildeş rãmâne gol...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu