Iarna hibernează în caria unui dinte de-al Soarelui,
ce a mușcat dintr-o Toamnă
târzie,
sub poala Verii,
cu flori de Primăvară
în păr,
fugind prin memoria primului nostru sărut,
rămas pe pragul uscat al buzelor...
dintre uitare și dor...
Limba bătrânului ceasornicar
scrie,
cu sângele unei Cireșe,
calendarul iubirilor
moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu