Poezie
Cu ochi ca de smaralde și buze-nflăcărate,Gust cu tine, din cupa fericirii-adevărate,
Unde izvoarele luminii dorm nevinovate,
Ca-n virginele taine, ferite de păcate.
Mai ard o dată viața, spre-a-mi lumina în suflet,
Din templele iubirii, în drum spre absoluturi,
Vibrând înalt, să mă topesc, pe rugul inocent,
Cu pași legitimi, să pătrund eterne-nceputuri.
Mă înspăimîntă întunericul de nepătruns,
În catedrale de tăceri, la țărm de veșnicii,
Îți dăruiesc iubirea mea, la întrebări răspuns,
Scris cu cerneala universului, în poezii.
Sub frunte-nseninează cu flori de primăvară,
Anotimpuri de dragoste voi aduna din vis,
Am să sting focul în dulci lacrimi de vioară,
Armonii să-mi deschidă străzile spre paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu