sunt nebunul acela frumos care adună tot apusul din stele
sunt fata morgana de la pagina șapte
sufletul meu este un sprinter care nu ajunge niciodată la capăt de linie
un adolescent plin de coșuri
nu mai am iluzii de aruncat pe apa sâmbetei
nici tăceri vinovate de gânduri
am doar o mie de cai putere de tristețe încrustată în piele
copacii mi-au albit prematur plutind în derivă
și dacă tu nu înțelegi atunci cine
cine ar putea știi că eu visez doar în culorile verii
și inima mi-o țin mereu deasupra cerului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu