Vasilisia Lazăr Grădinariu: Scrisoare lui Paler

Paisprezece ani fără Octavian Paler. În memoriam

mereu ai spus, maestre, că Pământul
e singurul loc unde se poate crea Paradisul
acum te-ai mutat într-o stea
ai plecat să-L întâlneşti pe Dumnezeu
şi poate să-I iei un Interviu

nenorocul ţi-a fost că a trebuit să mergi doar înainte
fiindcă, după cum spuneai,
nu ai fost niciodată un rac autentic
au rămas în urma ta mări şi cuvinte,
şi îndoieli, şi certitudini...

Cioran credea că la judecata de apoi
se vor cântări doar lacrimile
dar tu, maestre, n-ai putut plânge niciodată
oricât ai fi vrut să-ţi deschizi astfel lacătele din tine…
chiar şi atunci când ţi-au murit părinţii
ai crezut că moartea e o izbăvire

ai învăţat să iubeşti ca să fii iubit
şi în marea-ţi iubire ne-ai învăţat şi pe noi dragostea
şi cum să plantăm trandafiri în suflet
ori să le ducem ucigaşilor crini,
declarându-i inocenţi...

de multe ori erai intrigat de poporul acesta
de noi cei ce frigem mititei pe orice Golgotă
dar ne-ai iubit şi ai iubit acest pământ
pentru că omul are o singură patrie, restul sunt ţări

şi ai plecat
crezând că viaţa e mai importantă ca orice…
fie şi pe un peron...
şi dragostea…
iar celelalte... nu sunt decât alergare deşartă…

acum
ne priveşti din cer, doar un pas ne desparte,
e pasul nostru absent…
tu stai pe un mal, noi pe altul…
şi între noi curge noaptea…
(autor Vasilisia Lazãr Grãdinariu)