Daniel Marian: Poezii

***               
am o pasăre
care se cheamă singură
pasiune astfel se cheamă
şi uneori se cheamă chiar cer

ea frământă cu aripile ei
singurul lucru neexplicat vreodată
dincolo de aripile ei şi
înlăuntrul în măduva deplină
a aripilor ei
în timp ce ea este compusă doar
din aripile ei

în rest un pic de cioc şi gângurit
cum să mai conteze după
aripile ei

vai aveam
şi eu cândva
aripile ei

***                 

...de când lumea
nu se mai construieşte
pe berze ci pe seringi
(nici măcar pe iubire şi ură)
ce frumos răsună
în centrele de vaccinare
suprema odă a fericirii
doar în casa celor simpli
pe covorul de iută creşte
iarba neţesălată
a înţelesului
de ocazie în loc de
bune practici elementare

nu-i aşa? să spună din vecini
coada de cimpanzeu